| Jurnale de călătorie |
Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (4)
S.S. Aquitania
Vezi:
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (1)
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (2)
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (3)
În Alaska îngheţată, Dumitru Dan, Paul Pârvu şi Harap nu au întâlnit nici un sat, dar au văzut în zare, departe, un turn negru şi gros. Cercetând harta şi busola au văzut că se apropiau de strâmtoarea Bering. S-au uitat cu binoclul şi au constatat cu bucurie că era un vapor.
După ore întregi de mers s-au apropiat de vapor. Deşi nu era în drumul lor, au ocolit în mod special, pentru a ajunge la acesta, în speranţa că vor fi ajutaţi cu alimente. Când s-au apropiat, marinarii i-au ameninţat cu armele crezând că au de gând să devasteze vaporul, l-au anunţat pe comandant şi i-au dus pe punte. Era vaporul olandez Sekeveningen, sub comanda căpitanului Dordhreith.
Echipajul a fost foarte surprins de aventura tinerilor români şi le-au oferit hrană şi condiţii de şedere.
La plecare, tinerii au mulţumit comandatului pentru ospitalitate şi pentru proviziile de hrană (carne de bou conservată, câteva livre de carne de porc afumată, zahăr, ciocolată, peşte conservat, ceai, pesmeţi, unt şi câteva sticle de coniac şi whisky).
"Comandantul ne-a poftit să facem un popas pe vas, invitaţie pe care am primit-o cu recunoştinţă. Eram toţi într-un aşa hal de oboseală şi de foame de îţi era mai mare mila de noi. Nebărbieriţi de atâta timp şi încotoşmăniţi în blănuri, nu arătam prea atrăgător. De aceea, la început, marinarii s-au speriat de înfăţişarea noastră."
Peste mări şi oceane
O foarte mare parte din traseul parcurs a fost realizat pe puntea vapoarelor în timpul traversării oceanelor. Pentru a adăuga cât mai mulţi kilometri, globe-troterii mărşăluiau până la 10-12 ore pe zi, uneori în condiţii meteorologice foarte dificile.
Drumul de la Glasgow (Marea Britanie) până în Quebec (Canada), l-au făcut la bordul navei cu aburi "Grampian" a companiei maritime Allan Line. La bordul navei, Dumitru Dan a fost vaccinat şi a primit avizul medicului navei. Călătoria a durat 10 zile, sosirea românilor pe continentul american având un ecou mare în localităţile locuite de români.
Voiajul pe apă era inclus în distanţa generală de parcurs, prin adăugarea kilometrilor măsuraţi cu ajutorul pedometrului pe care îl purtau la picior. Distanţa parcursă pe puntea vasului era certificată ulterior de către comandantul navei. Mulţi dintre marinarii şi pasagerii acestor vase îi încurajau asistând amuzaţi la un asemenea efort.
Apoi tinerii călători s-au îmbarcat pe vaporul "Rangoon" a companiei "Asiatic Line" urmînd să parcurgă distanţa foarte mare din Panama la Tokyo.
"Vaporul era ca un oraş plutitor. Avea 52.000 tone, fiind al doilea din lume la acea vreme, după vaporul Imperator care avea 60.000 tone. Acest vapor era înzestrat cu saloane de masă elegante, sală de concerte, sală de bal, bodegă, teatru-cabaret cu artişti, sală de sport, club, bibliotecă, terasă cu flori naturale, cabine pentru dormit cu paturi duble şi tipografie care scotea un ziar cu ştirile mai interesante primite prin telegraful fără fir.
Noaptea când mergea cu luminile aprinse părea un palat cu 15 etaje în mijiocul oceanului. Erau însă zile şi nopţi întregi cu furtuni puternice, în timpul cărora pasagerii stăteau adunaţi la un loc, aşteptând din ceas în ceas scufundarea vaporului sau avarierea lui. Gândul lor era la colacii şi la bărcile de salvare care erau insuficiente faţă de numărul călătorilor. Erau zile când femeile şi copiii ţipau şi plângeau. Unii călători se rugau, înspăimântaţi de furia valurilor care acopereau coverta vaporului, care balansa când într-o parte, când în alta. Vaporul devenise o jucărie a oceanului."
După o călătorie de 27 de zile şi nopţi fără a vedea pamântul, au ajuns la Tokyo, în Japonia.
"Plec în port şi dau de această navă". Era un vapor nu prea mare, de circa 18.000 tone al companiilor spaniole "La Maritima". Vaporul se numea "Santo Cristo" şi pleca de la Jacksonville, cu escală pe insula Martinica. Le-au fost oferite gratuit două locuri, pentru Dumitru Dan şi Paul Pârvu cu condiţia să aibă paşapoartele vizate pentru Martinica şi S.U.A.
Comandantul îi recomandă mateloţilor şi pasagerilor de pe vapor care au făcut un cerc în jurul celor doi români. Din păcate, Pârvu era suferind. Toţi erau curioşi să-i vadă şi să le asculte povestea. Spre seară au coborât la bar unde au făcut cunoştinţă cu mari exportatori brazilieni care mergeau cu mărfuri în Antile şi în SUA. La cină, cei doi români s-au îmbrăcat în costume naţionale de sărbătoare cu obişnuitele opinci româneşti, cu medaliile şi tricolorul românesc pe piept.
Ceilalţi pasageri i-au aclamat şi i-au invitat în mijlocul mesei, dorind de a auzi povestea călătoriei lor prin lume. Cei doi au povestit numai accidentele şi curiozităţile importante, prezentând şi certificate, autografe şi articole din ziare. Pasagerii i-au felicitat, i-au aplaudat şi le-au cerut fotografii şi autografe.
Din Venezuela în Spania (aprilie-mai 1915), Dumitru Dan a călătorit pe transatlanticul francez "Granville" de circa 30.000 tone. Pe Marea Mediterană, vaporul a traversat o furtună foarte periculoasă.
"Comandantul dădu ordin ca toţi pasagerii să intre în cabine, în orice caz pe cuvertă era interzis. S-au închis geamurile de la toate cabinele pentru a nu pătrunde apa înăuntru. De asemenea, au fost desfăcute bărcile şi colacii de salvare, pentru orice eventualitate. Dar vaporul se clătina din ce în ce mai tare. Valurile treceau peste bord. Comandanţii căutau să ia maximum de viteză ca să taie valurile, mergeau numai cu un motor, pentru ca în cazul în care se defecta, să-l pună pe al doilea în funcţiune.
Când s-a făcut ziuă, furtuna s-a oprit. Pe la ora 15.00 am ajuns în portul Alicante".
În timpul unor astfel de călătorii pe apă, Dumitru Dan a legat prietenii cu pasagerii aflaţi la bordul navelor, cu membrii echipajelor, de foarte multe ori prezentându-le peripeţiile de pe parcurs. Ţinea mici reprezentaţii inclusiv pentru pasageri. Foarte atent la ţinuta sa, Dumitru Dan se îmbrăca în costumul tradiţional românesc, purtând opinci date cu bronz, pentru a fi cât mai strălucitor.
R.M.S. Grampian
S.S. Empress of Ireland
Sursa: Muzeul Judeţean Buzău, expoziţia Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci.
Vezi:
• Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (5)
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
