Alaska, Inner Passage: din Vancouver in Seward

DANIEL ŞTEFĂNIŢĂ

Vancouver, British Columbia, Canada

Înainte de a fi numit Vancouver, orașul s-a numit Gastown, după John (Jack) Deighton, un afacerist poreclit Gassy (vorbărețul).

În 1867 acesta a dat un butoi de alcool unui grup de muncitori care i-au construit o tavernă („saloon”) într-o singură zi. În jurul tavernei s-a înfiripat o comunitate și după câțiva ani a devenit un orășel cu o populație de o mie de locuitori.

În 1870 guvernul provinciei British Columbia a rebotezat orașul cu numele Granville, în onoarea unui oficial britanic. Orașul fiind un port natural a fost ales ca punct terminus pentru căile ferate (Canadian Pacific Railway). Președintele corporației a decis că numele Granville este nepotrivit și a propus numele exploratorului Vancouver, nume aprobat în 1886.

În prezent Vancouver este o metropolă vibrantă, cu o mare diversitate etnică și lingvistică; 35% dintre cei 2,3 milioane de locuitori sunt născuți în alte țări.

Vancouver este principala poartă către Alaska, o reputație care a dominat ultimii 30 de ani. Turiștii care așteaptă îmbarcarea pe vasele de croazieră se pot bucura de cazarea de nivel mondial, bucătăria etnică diversă, diversele atracții și nu în ultimul rând de prietenia contagioasă a canadienilor.

North Vancouver

Ketchikan, Alaska

Inner Passage, traseul preferat pentru vasele de croazieră datorită apelor calme, istoriei și peisajelor spectaculoase, traversează Tongass National Forest.

Aceasta se întinde pe o suprafață de aproape 68000km2, fiind cea mai mare pădure în SUA și una dintre ultimele păduri luxuriante temperate rămase intacte în întreaga lume.

Vasele de croazieră fac prima oprire în orașul Ketchikan poreclit "Rain Capital of Alaska" datorită ploilor abundente (3893 mm anual).

Orașul are o climă moderată, cu minime iarna de −1.9°C și maxime vara de 18.4°C. În 2010 Ketchikan avea o populație de 8050 de persoane, al cincilea în statul Alaska.

Atracțiile turistice cuprind excursii în împrejurimi, pe jos, cu hidroavionul sau mici ambarcațiuni când se pot vedea lei de mare, balene cu cocoașă, balene ucigașe (orca), sau pot vizita cea mai mare colecție de totemuri în Alaska.

Tongass National Forest

Inner Passage

Ketchikan

Juneau, Alaska

Orașul Juneau, capitala statului Alaska, este al doilea oraș ca suprafață din Statele Unite. De fapt cele mai întinse patru orașe din SUA sunt în Alaska: Sitka, Juneau, Wrangell și Anchorage. În 2018 populația număra puțin peste 32 de mii de persoane, în timp ce numărul zilnic de turiști se ridica la 6000, între lunile mai și septembrie, majoritatea sosind cu vase de croazieră.

Orașul și-a primit numele după un căutător de aur canadian, Joe Juneau. În limba populației indigene (Tlingit) orașul se numește Dzántik'i Héeni.

Datorită terenului extrem de accidentat Juneau nu este conectat cu restul lumii prin căi rutiere, singurele modalități de acces fiind maritime și aeriene. Singura posibilitate de a ajunge cu mașina în Juneau este cu ajutorul feriboturilor.

Centrul orașului se află la nivelul mării, înconjurat de munți înalți de peste 1000 de metri. Deasupra acestor munți se află Juneau Icefield, o masă de gheață imensă din care „curg” aproximativ 30 de ghețari. Doi dintre aceștia, Mendenhall și Lemon Creek, sunt vizibili din oraș.

Portul

Vedere de pe Mount Roberts

Juneau-Douglas Bridge

Mendenhall Glacier

Skagway, Alaska

După Ketchikan și Juneau, următoarea oprire este în Skagway, un mic târg locuit de aproximativ 1100 de persoane. Vara populația se dublează pentru a face față influxului de turiști, care atinge un milion pe an.

Atracțiile în zonă sunt White Pass and Yukon Route, Klondike Gold Rush National Historical Park și clădiri din perioada febrei aurului.

Ruta White Pass este un sistem izolat de cale ferata îngustă (914 mm) construit intre 1898 și 1900, în timpul goanei după aur, care avea scopul de a lega portul Skagway cu Whitehorse, capitala teritoriului canadian Yukon, pentru transportul minereului de aur. A funcționat până în 1982, iar în 1988 a fost repusă în funcțiune în scopuri turistice.

In 2018 Carnival Cruises, a achiziționat trenul și calea ferata împreună cu funcțiunile aferente pentru suma de $290 milioane dolari US. Zilnic, aproximativ cinci mii de turiști fac excursia între Skagway și White Pass. Costul de persoană este de $232.58 și durează 3 ore și 30 minute, dus-întors. Deoarece se traversează granița în Canada, călătorii trebuie sa dețină pașaport.

Plug de zăpadă rotativ construit în 1899, în greutate 129 tone. Un boiler separat era folosit pentru cuțitele rotative. Alte două locomotive împingeau plugul prin zăpadă înaltă de 4 metri.

Către White Pass

Glacier Bay, Alaska

Glacier Bay a fost cercetat în detaliu pentru prima dată in 1794 de către o echipă de pe vasul H.M.S. Discovery, condus de căpitanul George Vancouver. Atunci ghețarul avea în unele locuri peste 1200m grosime, 32km lățime și 160km lungime.

Prin 1879 naturalistul John Muir a descoperit că gheaţa s-a retras mai mult de 48 km, formând golful de azi. Până in 1916, ghețarul principal care a sculptat golful, s-a retras 96 de kilometri până unde astăzi este Tarr Inlet.

Eforturi pentru a proteja Glacier Bay au fost făcute de John Muir si alți activiști. Președintele Calvin Coolidge a proclamat zona din jurul Glacier Bay monument național în februarie 1925, iar președintele Jimmy Carter a extins în 1978 zona atribuită parcului la 2,116.5 km2. În anul următor a devenit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Parcul național Glacier Bay conține unii dintre cei mai impresionanți ghețari din lume. Golful a trecut prin cel puțin patru cicluri majore de creștere și descreștere. Munții ating înălțimi de peste 1000 de metri, cel mai înalt fiind Mount Fairweather, 4671m. Vegetația este foarte variată, de la teren sterp până la păduri luxuriante de climat temperat.

Anual, 400000 de turiști vizitează parcul, majoritatea la bordul vapoarelor de croazieră. Punctul cel mai vizitat este ghețarul Margerie, cel mai impresionant, care avansează aproximativ patru metri pe zi și frecvent blocuri enorme de gheata se prăbușesc spectacular în ocean.

Fauna din zonă cuprinde urși bruni, urși negri, capre, elani, balene, foci, vulturi și peste 200 specii de alte păsări.

Împreună cu parcul național Wrangell-St. Elias, parcul Tatshenshini-Alsek din British Columbia, această zonă sălbatică acoperă peste 9.7 milioane de hectare şi face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, cea mai mare zonă protejată din lume.

Modul de acces: cu vapoare de croazieră, cu avioane sau ambarcațiuni mici din Juneau și alte localități din zonă. Excursii de mai multe zile cu caiacul sunt organizate de National Park Service. Cei care doresc sa petreacă mai multe zile în zonă se pot găzdui la Glacier Bay Lodge.

Tidal Inlet în dreapta, la 44Km de Margerie Glacier

Grand Pacific Glacier în centru. Muntii acoperiti de zapada sunt în Canada.

Margerie Glacier

In fata ghetarului nava face o pirueta completa pentru a permite tuturor pasagerilor ocazia sa fotografieze.

Al doilea vas pe ziua de azi.

Seward, Alaska

Între Glacier Bay și Seward, punctul terminus al croazierei, navigația este în ocean deschis; ceea ce poate însemna valuri destul de mari. Cei susceptibili de rău de mare pot lua preventiv un medicament sau pot purta un plasture care administrează medicamentul prin piele.

Câteva date statistice despre nava de croaziera cu care am călătorit pe acest traseu:

• Capacitate: 1964 pasageri
• Durata călătoriei: 7 zile
• Ofițeri și echipaj: 749
• Naționalități echipaj: 37
• Apa desalinată: 4547000 litri
• Distanța străbătută: 2610 Km
• Combustibil consumat: 908500 litri
• Ouă consumate: 22680

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Călătorie spre câteva locuri sacre din România

Vom ajunge acolo pe jos, bucurându-ne de frumuseţea şi sălbăticia zonei. Gândindu-ne cât de greu a putut fi pentru invadatorii romani să găsească drumul şi să ajungă la capitală, ne putem chiar imagina cât de mulţi daci şi-au dat viaţa în bătălii.

Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (1)

În 1908, Touring Club de France anunţă un concurs în care competitorii trebuiau să facă înconjurul lumii pe jos, susţinându-se prin mijloace materiale proprii. Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu - la vremea respectivă studenţi la Universitatea Sorbona, au decis să facă faţă provocării, folosindu-şi banii şi resursele proprii.

Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (5)

Călătoria mea în jurul lumii s-a înscris în istoria turismului mondial ca fiind cea mai cutezătoare şi mai mare drumeţie pe jos. Sunt mulţumit că după ce am stat şase ani prin lume, vazând cum arată lumea în vremea aceea, am reuşit să mă întorc în România, patria mea dragă.

Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (4)

Erau zile şi nopţi întregi cu furtuni puternice, în timpul cărora pasagerii stăteau adunaţi la un loc, aşteptând din ceas în ceas scufundarea vaporului sau avarierea lui. Gândul lor era la colacii şi la bărcile de salvare care erau insuficiente faţă de numărul călătorilor.

Extraordinara călătorie pe jos în jurul lumii, 100000 km (2)

Călătoria în jurul lumii a fost foarte grea şi i-a purtat până la paralela 67°, la o temperatură de minus 40° C. Când au ajuns în Alaska mâinile lor au început să se jupoaie din pricina gerului, cu toate că purtau mănuşi îmblănite.

Thassos - Jurnal de călătorie

Era sfârşit de iulie când am primit vizita prietenei mele, dornică să ne petrecem împreuna concediul. În câteva zile, rezervările erau făcute şi, în mai puţin de o lună, ne aflam deja în portul Keramoti, gata de îmbarcare pe feribotul ce avea să ne ducă pe Thassos, insula de smarald din nordul Mării Egee.