Lumea la un click distanță
    Jurnale de călătorie

    Vacanţă în Ouranoupoli

    GH. MĂNOIU

    Am zis să facem Grecia pas cu pas. Dacă anul trecut am fost în Tasos, hai să mergem mai departe. Următorul punct, peninsula Halkidiki.

    Peninsula are trei brațe: Athos, Sithonia și Kassandra. Începem cu începutul, deci brațul Athos cu destinație și cazare în Ouranoupoli,

    Orașul cerului, poartă spre Republica Autonomă a Sfântului Munte, căci acolo se poate ajunge doar de pe mare. De aici, o barcă mică duce pelerinii în portul Daphne, punctul de intrare oficial în Muntele Athos.

    Satul pescăresc Ouranoupoli a fost fondat în anul 1922, când aproximativ 50 de familii, refugiați greci din Asia Mică, au ajuns sub auspiciile Ligii Națiunilor, în căutarea unei noi case. Terenul a fost furnizat de Muntele Athos și fiecare familie a primit o casă cu un dormitor, un teren arid și zece oi.

    Ouranoupoli este și ultima oprire pentru toți pelerinii care doresc să viziteze Muntele Athos, deoarece barca spre Sfântul Munte pleacă din acest port.



    Ouranoupoli, Turnul bizantin, simbol al orașului.


    Am luat online o vignetă pentru Bulgaria pe o săptămână care a costat 13 levă. Trebuie și printată, pentru mai multă siguranță și ținută în torpedou.

    Am plecat în jurul orei 2 dimineața, pentru a evita aglomerația pe podul Giurgiu-Ruse. Pe pod se plătește taxa de 15 lei.

    Între Giurgiu și Ouranoupoli sunt cam 770 km pe care este de așteptat să îi fac în 11‑12 ore.

    Giurgiu-Ruse - Iablanița (unde vei intra pe autostrada A2) - Sofia (ocolită pe centură) - Blagoevgrad - Sandanski - Kulata - Promachonas în Grecia. Apoi spre Stavros, Ierissos, Nea Rodă și Ouranoupoli.

    Ierissos este o localitate mai mare și aici se găsește un Lidl și un magazin mare cu mărfuri în special din Grecia.

    Cred că este recomandat să se alimenteze în Bulgaria, în apropiere de granița cu Grecia. Combustibilul este mai ieftin.

    Dacă vrei să eviți utilizarea cardului în benzinării, poți cumpăra levă de la casele de schimb din București.

    În Grecia nu există vignetă, ci puncte de taxare pe autostradă. După Promachonas este un astfel de punct unde se achita o taxă de aproximativ 2,5 euro. E bine să ai monede pregătite.

    Odată instalați la cazare, am vânat o plajă mai sălbatică și am găsit una aflată aproape vis-a-vis:



    Apus de soare în Ouranoupoli.


    Orașul este unul liniștit, fără localuri de noapte, cluburi. Fiind locul de unde pleacă pelerinii spre Athos, nici nu se putea altfel.

    Sunt restaurante, patiserii, cofetării, magazine cu suveniruri, cu icoane făcute pe Munte, magazine cu bijuterii. Și bineînțeles, ca în toată Grecia, multe pisici.

    Am mers într-una din zile într-o croazieră pe lângă Muntele Athos. 32 euro de persoană. Se face rezervarea cu o zi înainte și se plătește dimineață, la plecare.

    Durează cam toată ziua. Se merge cu vaporașul pe lângă Muntele Athos, și un ghid da explicații despre fiecare mănăstire pe care o vedem pe țărm.



    Athos.


    Am văzut și delfini care se jucau în fața altui vaporaș:



    Delfini în faţa vaporaşului.


    Apoi se merge pe insula Ammouliani, unde se ia prânzul. Insula Ammouliani se află între brațul Sithonia și brațul Athos și este singura insulă din zonă locuită în permanență.

    Ajungem înapoi pe la ora 5 după-amiază.

    A doua zi luăm o șalupă la care plătim 7 euro, bilet dus-întors, să mergem pe insula Drenia.

    În partea sudică a insulei Ammouliani se află un complex de mici insulițe nelocuite. Printre acestea se află și insula Drenia, numită și Insula Măgarilor.

    Poți închiria o barcă și explora zona insulelor de aici. Dacă este o barcă mică, nu ai nevoie de permis special pentru a o conduce.

    Plajă Drenia este singura plajă amenajată, cu vedere către golful brațului Athos. Aici ai câteva șezlonguri cu umbrele și o tavernă.

    Apa este albastră și liniștită, țărmul este sălbatic. Am stat aici toată ziua. Am luat penultima șalupă de întoarcere, la ora 17. Am mâncat la tavernă, mâncare bună, multă, nu foarte scumpă.

    Într-una dintre zile am plecat cu mașina să facem un tur al peninsulei vecine, Sitonia. Nu este foarte departe.

    Din Ouranoupoli am mers spre Ierissos, apoi spre Pyrgadikia, intrarea în Sithonia, în partea de est a peninsulei.

    Pe brațul Sithonia sunt mai mulți turiști, dar are plaje sălbatice sau amenajate. Una dintre plajele superbe este Orange beach.



    Sithonia, Orange beach.


    Am trecut prin Sarti, sat frumos, de luat în calcul pentru o viitoare vacanță. Am ajuns în punctul cel mai sudic, apoi am ocolit peninsula.

    Neos Marmaras este cel mai mare oraș din peninsulă.

    Apoi Nikiti, orașul capitală al Sithoniei. Este cam aglomerat pentru noi. Aici găsești pe o promenadă magazine cu suveniruri, restaurante. Dar are și un centru vechi, mai liniștit, cu case tradiționale și taverne.

    Vacanța se apropie de final. Plecăm spre țara pe la 14 și ne oprim în Ierissos la magazinul cu produse din Grecia să luăm cadouri pentru cei de acasă. Bineînțeles, multe dulciuri!

    Ajungem seara târziu în vama Kulata unde nu găsim aglomerat. Aici avem magazine cu produse din Bulgaria unde ne completăm cadourile.

    În Ruse ajungem pe la 2 noaptea. Trecem și aici repede. La întoarcere plătim 3 euro pentru a traversa podul Ruse-Giurgiu.

    Ouranoupoli rămâne o variantă foarte bună pentru o vacanță liniștită, dar probabil că următoarea "oprire" va fi pe Sithonia.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    După multe zile cu ploaie, în sfârșit o sâmbătă cu soare. Am profitat de vremea ce se anunța frumoasă toată ziua ca să urcăm pe munte, spre lacul glaciar Iezer, cunoscut și ca Iezeru Mare, din masivul Iezer-Păpușa, munți din Carpații Meridionali.
    Noua moda la Paris, si in general in Franta, in ceea ce priveste restaurantele, pizzeriile, barurile si cafenelele pe care le intalnesti la tot pasul pe strada este igiena precara.
    Indigenii se uitau curioşi la români, în special la armele lor. În timpul discuţiei, Pârvu a observat în fundul colibei un cuptor mare, alimentat de un foc puternic şi toţi s-au gândit că jivaroşii abia aşteptau o friptură de alb.
    Într-o zi de septembrie, marţi după-amiaza, pregătită să încep aventura, îmi încărcam bagajele în autocarul ce avea să mă ducă în Grecia, către o zonă de coastă cu plaje însorite.
    Era sfârşit de iulie când am primit vizita prietenei mele, dornică să ne petrecem împreuna concediul. În câteva zile, rezervările erau făcute şi, în mai puţin de o lună, ne aflam deja în portul Keramoti, gata de îmbarcare pe feribotul ce avea să ne ducă pe Thassos, insula de smarald din nordul Mării Egee.
    Călătoria în jurul lumii a fost foarte grea şi i-a purtat până la paralela 67°, la o temperatură de minus 40° C. Când au ajuns în Alaska mâinile lor au început să se jupoaie din pricina gerului, cu toate că purtau mănuşi îmblănite.