Lumea la un click distanță
    Jurnale de călătorie

    Drumeție la lacul Iezer

    GH. MĂNOIU

    După multe zile cu ploaie, în sfârșit o sâmbătă cu soare. Am profitat de vremea ce se anunța frumoasă toată ziua ca să urcăm pe munte, spre lacul glaciar Iezer, cunoscut și ca Iezeru Mare, din masivul Iezer-Păpușa, munți din Carpații Meridionali.

    Cel mai înalt punct al său este Vârful Roșu din centrul masivului, având o altitudine de 2469 metri.

    Am plecat la ora 8 din Târgoviște și după un drum de aproape două ore, cu mașina, spre Câmpulung, Lerești, trecând pe lângă Barajul Râușor în spatele căruia s-a format Lacul de acumulare Râușor, alimentat de Râușor și Râul Târgului, am ajuns la cabana Voina.

    De acolo am continuat cam cinci minute pe drum forestier larg, am trecut pe un pod din beton și am făcut stânga.

    La dreapta se merge spre cabana Cuca.

    Am lăsat mașina lângă vila Ursulețul Voina, care are camere de închiriat. Oricum, după vilă, drumul forestier are montată o barieră.

    Alegem traseul Voina, Valea Bătrâna, Lacul Iezer, cu marcaj punct albastru, traseu care nu este accesibil iarna și ar trebui să facem cam 4 ore, în funcție de antrenament și condiția de moment.

    Se merge pe drumul forestier, paralel cu râul Bătrâna, 30‑40 minute până la un indicator.



    Drum forestier pe Valea Bătrâna.


    Înainte, pe drumul forestier se merge pe cruce albastră pe traseul de iarnă tot spre iacul Iezer. Aici ne orientăm spre stânga, pe marcaj punct albastru și traversăm apa pe un baraj cu o punte din metal.


    Intrarea pe traseu.


    Drumul continuă prin pădure, mai aproape sau mai departe de firul apei, la început pe lângă izvorul Cățunului, apoi pe lângă izvorul Iezerului. Avem de trecut ușor patru punți din bușteni prinși cu scoabe de metal.



    Punte din bușteni.


    După un urcuș lung prin pădure, avem o porțiune de mers foarte aproape de apă, uneori trecând prin izvoare.

    Marcajul este foarte bun, dar acolo unde se merge pe pietrele aduse de apă, și prin apă mică, te orientezi singur pe ce piatră pui piciorul ca să fii în siguranță. Pietrele pot fi alunecoase, chiar dacă sunt uscate.

    În anii trecuți nu erau atâtea punți de trecut și nici porțiuni așa lungi de mers foarte aproape de apă, dar se pare că ploile masive au făcut ca răul să vină vijelios și să rupă malurile și poteca.



    Pe lângă apă.


    După urcușul de mai bine de două ore, mai abrupt sau mai ușor, prin pădure, ajungi în zona de jnepeni. Aici am găsit și zone cu flori de rododendron. Pete roșii pe verdele crud al ierbii de munte.

    Rododendronul este protejat și, oricum, nu se prinde dacă încerci să îl iei pentru a-l pune în grădină.



    Flori de rododendron.


    Valea se deschide, și avem porțiuni cu grohotișuri cu pietre acoperite de licheni galben-verde. Poteca nu ne duce pe grohotișuri, ci merge printre jnepeni, apoi ne scoate la gol alpin.



    Spre lac.


    Trebuie neapărat ceva de pus pe cap când este soare. De apă nu ducem lipsă pe traseu.

    Până aici am tot mers pe lângă râu, acum avem izvoare peste care trecem când ne apropiem de lac. Se văd și petece de zăpadă, deși suntem în 1 iulie și a început vara.

    Poteca ne poartă mai întâi pe lângă Refugiul Iezer, 2165 metri altitudine.



    Refugiul Iezer.


    La altitudinea de 2135 metri, sub vârful Iezerul Mare, în interiorul masivului, se află lacul Iezeru Mare, un lac glaciar așezat într-o căldare păzită de culmi golașe și sălbatice.



    Lacul Iezeru Mare.


    Lacul glaciar este înconjurat încă de petece de zăpadă. Aici este rece, mai ales dacă bate vântul și se cere cel puțin o haină de vânt, după efortul de urcuș conținu.

    La întoarcere, pe același traseu, se face mai puțin, dar tot este o coborâre continuă de cam 3 ore.

    Nu ne-am întâlnit cu urși, doar cu o veveriță neagră, curioasă, care s-a urcat repede într-un brad, păsări gălăgioase și corbi care planau pe deasupra pădurii.

    Este necesar să ai încălțăminte pe care să te poți baza, să te protejeze pe stâncării și să nu alunece așa ușor pe pietrele de lângă apă.

    Eventual un tricou de schimb ca să te schimbi la lac după urcuș, să nu stai ud cât iei masa. Și o haină de vânt și ploaie, căci la munte nu știi niciodată cum se poate schimba vremea.

    Nu ar fi rău un fluier dacă îți este frică prin pădure, și o lanternă frontală încărcată, dacă nu calculezi bine timpul sau dacă ziua este mai scurtă.

    Traseul nu este unul dificil, dar este destul de lung și greu, prin urcușul conținu și apoi prin coborârea care îți solicită genunchii.

    Trebuie luat în considerare că nu este recomandat pe vreme rea, ploaia putând să facă poteca din pădure impracticabilă, iar apa poate crește rapid și va fi dificil de traversat, dacă nu chiar imposibil.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Noua moda la Paris, si in general in Franta, in ceea ce priveste restaurantele, pizzeriile, barurile si cafenelele pe care le intalnesti la tot pasul pe strada este igiena precara.
    Indigenii se uitau curioşi la români, în special la armele lor. În timpul discuţiei, Pârvu a observat în fundul colibei un cuptor mare, alimentat de un foc puternic şi toţi s-au gândit că jivaroşii abia aşteptau o friptură de alb.
    Într-o zi de septembrie, marţi după-amiaza, pregătită să încep aventura, îmi încărcam bagajele în autocarul ce avea să mă ducă în Grecia, către o zonă de coastă cu plaje însorite.
    Era sfârşit de iulie când am primit vizita prietenei mele, dornică să ne petrecem împreuna concediul. În câteva zile, rezervările erau făcute şi, în mai puţin de o lună, ne aflam deja în portul Keramoti, gata de îmbarcare pe feribotul ce avea să ne ducă pe Thassos, insula de smarald din nordul Mării Egee.
    Călătoria în jurul lumii a fost foarte grea şi i-a purtat până la paralela 67°, la o temperatură de minus 40° C. Când au ajuns în Alaska mâinile lor au început să se jupoaie din pricina gerului, cu toate că purtau mănuşi îmblănite.
    Erau zile şi nopţi întregi cu furtuni puternice, în timpul cărora pasagerii stăteau adunaţi la un loc, aşteptând din ceas în ceas scufundarea vaporului sau avarierea lui. Gândul lor era la colacii şi la bărcile de salvare care erau insuficiente faţă de numărul călătorilor.